Macdonald, Versace & … Trump
Day 2 @ #LondonFashionWeek #hildaStyle #viataDeStilist
Ziua a inceput cu revenirea dupa mai bine de 10 ani a unui show semnat Hussein Chalayan. Prezentarea a avut loc intr-un teatru, ideea fiind ca oamenii sa priveasca moda ca ceva ce face parte din viata lor si care este influentata de evenimentele pe care le traim. Ideea a fost regasita in inspiratia multor colectii ale designerilor din Londra, semn ca moda este legata de viata sociala si mai ales politica.
Ryan Lo, inspirit tot de tema calatoriei, a transpus asta in stilul caracteristic, foarte foarte colorant in culori tipatoare.
Fashion East, aceasta platforma crescatoare de tinere talente, a aratat lumii ca moda clasica trebuie omorata, si ca cel mai bine este sa ne imbracam toti cat mai desirat, Vetements style. Este ceea ce am observant ca trend crescator in ultimii ani exact in acest hub de “talete” numite Fashion East, dar care speram sa dispara fara prea mult circ. Se pare cam-am inselat. Este acel moment in care o subcultura ajunge mainstream.
Cand ai un “access all areas” la Julien Macdonald, showul dinaintea lui este irelevant, asa ca l-am sarit. Creatiile lui Julien sunt genul de tinute care imi dau sperata ca moda couture nu o sa moara niciodata si mai ales ca aceasta revolta stilistica pe care o traim in prezent nu va putea niciodata sa bata feminitatea clasica si sexynessul unei rochii superbe care pune in evidenta un corp desigur, la fel de superb. Julien stie sa creeze. Julien stie ca un corp perfect nu este complet fara o rochie potivita. Julien iubeste moda si femeile frumoase in rochii sexy. Julien face asta mai bine ca oricine in Londra, iar noi il iubim de Julien.
Simone Rocha este pretioasa Londrei. S-au dus vremurile in care fiica celebrului designer John Rocha isi facea prezentarile “la cort” (locatia oficiala a Britich Fashion Council) si toata lumea era buluc. De vreo 4 sezoane, greu mai pui mana pe o invitatie la acest show, iar hainele au devenit si de 5 ori mai scumpe. Oricum, sunt mai scumpe ca ale tatalui ei. De data asta prezentarea a avut loc in Lancaster House, o cladire guvernamentala care apartine de Buckingham Palace, pazita de militari inarmati pana in dinti. In principiu, toate indicatiile erau ca aici nu se sare gardul. Totusi, cu romanul aflat la adapostul intunericului nu te pui, asa ca am intrat #noapteaCaHoti gen. Invitatii la fel de snobi, se potriveau perfect in raceala locatiei. Nicio “vedeta de carton” si o liniste mormantala. Cam toti de varsta a doua spre a treia. Toata lumea vorbea in soapta si nu era nicio muzica de fundal. Fotografii si ei, alesi doar de la cele mai puternice publicatii si agentii de presa. Si eu! Colectia si ea, pretioasa, perfecta pentru o inmormantare de lux.
House of Holland desi nu o mai are pe Kelly Osbourne in primul rand, are toate vedetutele posibile prezente mot in primul rand. Nu ma intrebati, ca nu le stiu. Hainele au devenit intre timp si mai purtabile. Trendul a fost ceva ce am mai vazut, o intoarcere in anii de glorie a Americii, cand cowboii faceau legea. Acest trend este de urmarit, si va sugerez de pe acum sa scoateti de la naftalina ciocatele din liceu. Eu si acum regret ca le-am dat pe ale mele.
Cum face Gareth Pugh o prezentare, nu face nimeni. Nu degeaba criticii vedeau in el la un moment dat un urmas a lui McQueen. Showul a avut loc intr-un….nu stiu cum sa-l numesc. Hai sa ii zicem beci in constructie, aflat foarte adanc sub nivelul strazii. Dar foarte! Si in forma circulara. Showul a inceput cu un joc de blituri extrem de suparator, si cu niste tipete si scrasnete de fier pe fier. Manechinele erau machiate foarte ciudat si aveau puse pe ochi niste capsule lucioase, care le perimiteau sa isi vada strict picioarele si cum pasesc, nimic altceva. Ideea reprezenta lumea din ziua de azi, care sta doar cu capul in jos si nu lupta pentru idealurile clasice. Pentru ca modele chiar nu vedeau pe unde merg, cineva statea pur si simplu sa le opreasca in dreptul fotografilor, pentru ca fiind totul circular, nu puteai sa le pozezi din fata decat daca se opreau si se intorceau. Una din manechine, o doamna in varsta, a fost atat de suparata cand fotografii au tipat dupa ea sa se opreasca, incat ne-a aratat degetul. Politica international din aceasta perioada, vezi Brexit si Trump au fost clar inspiratiie acestui show. Mai mult decat atat, pe acea “muzica de fundal” a fost pusa vocea lui Trump care tipa incontinuu, dar tipa, “build that wall, build that wall”. Va spun sincer, tot setupul a fost very very disturbing, si dupa 20 de minute de ascultata “build that wall” parca iti venea sa iti faci un singur un zid in care sa nu mai auzi pe nimeni. Evident ca toate hainele au fost 100% negre.
Doamna Donatella Versace a incheiat ziua in mare tromba, cu brandul mai mic, Versus. De cand a repreluat linia de la Vaccarello, modelele sunt mai imbracate si chiar mai sexy. Oricum, imi place mult mai mult decat linia de baza, Versace. Este mai putin tipatoare, si mai de bun gust. Showul a fost deschis de Gigi Hadid si incheiat de sora Bella. In sfarsit are si Londra parte de niste vedete cu adevarat internationale. In primul rand, Will.I.Am. Sezonul trecut Gigi a fost doar invitata, alaturi de iubitul Zayn, dar din fericire de data asta ne-a bucurat ochii si cu o tura de catwalk. Colectia very fit, pe corp, nu deslanata cum se poarta acum.
Sa vedem ce mai aduce si ziua 3…
No Comments