Day 3 @ LFW : Koma si… bananele

Gata! A treia zi este varful Londrei, varf si asa micsorat mult de la sezon la sezon. In program erau 10 prezentari mari si late, toate relativ importante. Am fost la 9 din ele. Nu o sa va plictisesc cu filozofia fiecareia, o gasiti pe Vogue.com oricum. O sa va povestesc ce nu va povesteste Vogue, adica despre circ, pentru ca in sfarsit s-a intamplat si un circ. Si unde credeti ca a fost? Fix la showul pe care l-am sarit.

Outfit Day 3

Ziua a inceput cu Anya Hindmarch. Pentru ca este un brand de genti, de fiecare data se investeste foarte mult in setup si in regia modelelor, ca sa nu fie ceva sec si plictisitor. De fiecare data un succes. Mie mi-au placut mult si hainele, pentru ca erau in totalitate din neopren, iar eu iubesc plasticul.

 

#AnyaHindmarch #LondonFashionWeek #LFW #ss17 #samsungGalaxyS7

 

 

La Preen am stat in backstage si am mancat ca sparta. Nu mai mancasem de 2 zile ce-i drept. Colectia, in acelasi stil caracteristic, victorian expandat.

 

 

Va spuneam ieri despre reducerile drastice de buget cam peste tot. Mary Katrantzou este un alt designer care a taiat mult de tot banii de show. Dupa toate locatiile flamboaiante pe care le-a avut pana acum, sezonul acesta s-a retras si ea in Parcare. Pana si decorul a fost copiat de la un show Dior dintr-un sezon mai indepartat. Nici colectia nu a mai fost atat de spectaculoasa.

 

#MaryKatrantzou #ss17 #LondonFashionWeek #LFW #samsungGalaxyS7

 

 

 

Topshop Unique nu este despre haine, ci despre front row. Este cel mai salbatic show din punct de vedere al securitatii si al invitatilor dupa Burberry. De data asta nici nu m-am oboist sa ma uit cine era prin front row. Cu siguranta Anna Wintour, pentru ca e bff cu Philip Green.

 

 

Peter Pilotto pentru prima oara nu mi-a placut. Parca era prea deslanata colectia. N-am inteles nimic.

 

 

Mulberry! Reveniti in forta sezonul trecut cu un nou desiger la carma, s-au gandit sa isi tina prezentarea undeva departe in sud-estul Londrei. Departe rau. In alt oras aproape. Au gasit ei acolo o fabrica de ceva, n-am reusit sa imi dau seama de ce anume era. Si nimeni nu a stiut sa ma lamureasca. De aici a inceput circul. Showul era programat pentru ora 4. Toate prezentarile erau deja cu jumatate de ora intarziere incepand de la Hindmarch. A inceput la 5 fara 20 in loc de 4. La Parcarea BFC care e in Picadilly Circus, era programat David Koma, exact la ora la care noi abia incercam sa plecam de la fabrica Mulberry, adica la 5. Eram in busul presei 15 oameni. Pe la 5.30, uitandu-ne noi prelung la London Bridge care se ridicase ca sa treaca un vapor, s-a votat sa-l sarim pe Koma si sa mergem direct la Temperly, care era oricum mai important. Telefoanele sunau, cand ajungem, ca David tine showul special pentru noi. Showul deja era intarziat cu jumate de ora. Din toata experianta mea indelunga la acest fashion week, nimeni nu a amanat un show cu mai mult de 30 de minute, ca sa astepte pe cineva. Problema era ca multi erau prinsi in trafic datorita distantei enorme, asa ca Parcarea era cam goluta. De aia omul insista ca ne asteapta. Partea si mai proasta a fost ca invitatii care erau deja acolo, s-au ridicat si au plecat, ca sa prinda  Temperlyul. Un coleg fotograf ma tot intreba cand ajungem, ca David chiar ne asteapta. I-am zis ca am schimbat ruta si nu mai mergem. Baiatul, de buna credinta, le-a raportat organizatorilor ca nu mai venim, si sa ii dea bice cu showul ca era si asa ultra tarziu. BFCul a luat foc. Cum adica nu mai venim? Cine a deviat busul? Cum e posibil asa ceva? Zici ca furase cineva busul si s-a dus cu el pe campii. Intre timp, Koma plangea in backstage. Ca sa fie circul si mai mare, David a tras atata de timp incat noi si multi altii am ajuns la ora 6 la Temperly (moment in care era programata prezentarea) si el tot nu incepuse. adica mai mult de o ora. In continuare astepta sa vina lumea de la Mulberry, lume care deja era la Temperly. Scandal, telefoane dintr-o parte in alta, in final David a promis ca va da in judecata BFC si va cere daune substantiale. Se pare ca prin contractul pe care designerii il semneaza cu BFCul, acesta din urma se obliga sa aduca oamenii la showuri. Este si motivul pentru care exista aceste busuri ale presei. Pe scurt, daca noi 15 oameni am decis sa sarim peste Koma, trebuia sa ne dam jos din bus si busul sa mearga singur la show, ca sa semneze condica. Ceea ce e mai mult decat absurd. De asemenea este foarte posibil ca BFCul sa rupa contractul cu firma de transport, acest contract fiind cel mai important pentru transportor, dupa cum m-au informat chiar soferii. Ce sa fac si eu? Investighez circul, ca e mai interesant decat moda. Te doare mintea… atata drama… rezultatul o sa vi-l dau in februarie, cand voi reveni (cu voia zeilor).

 

Temperly #ss17 #LondonFashionWeek #LFW #samsungGalaxyS7

 

La Temperly a fost foarte frumos. A inceput la 6.30, ca sa mai astepte din oamenii de la David, care ce sa vezi, s-au dus direct la Paul Smith pentru ca nu credeau ca mai ajung la timp. Si bine au facut, pentru ca il pierdeau sip e unul sip e altul. Din vestul indepartat, trebuia sa ajungem la Kings Cross (inspre nord) la Paul Smith. Deja toti PRii stiau ca LFW era in flacari din cauza lui Koma.  Smith era programat la 7, cand noi abia am plecat de la Temperly. Si da-i si lupta, si da-i si lupta si hopa ca Paul Smith nu ne-a asteptat si a inceput la 7.30 fix. V-am spus ca nimeni nu intarzie cu mai mult de 30 de minute un show decat pe motiv de dezorganizare in backstage. Niciodata! Pana la  desigur. Totusi, PRii au fost intelegatori si ne-au lasat sa bagam capul. Eu m-am bagat cu totul si m-am tarat pana in mijlocul fotografilor.

 

 

Ultimul show a fost cel al Charlottei Olympia, designerul de pantofi. Invitatia era sub forma de banana, si scria pe ea, “Welcome to the Banana show”. Lobbyul hotelului Sheraton din Park Lane a fost decorat cu fructe exotice, in special cu banane, printre care erau agatati pantofi. In sala de catwalk erau mese la care se statea, nu banci sau scaune in sir indian. In mijlocul lor era un catwalk foarte inalt. Showul a fost un tribut orasului Rio si culturii celebrului carnaval. Astfel a fost muzica live, si show de cabaret (care intre noi fie vorba nu prea tine de Rio), si printre putinele manechine care au defilat, au fost multe dansatoare cu banane imense in maini, si in final manechine imbracate in mai multe fructe si in mijlocul lor o banana imensa. Sala era in extaz. Toata lumea dansa si aplauda. Toti erau in picioare. Fotografii erau cei mai incantati. Pana la urma, “I’ve never seen a dancing banana before!”. Dupa asa o zi lunga si obositoare, cu atata drama si traire, chiar meritam sa incheiem intr-o nota pozitiva, cu un dans cu o banana.