An accessory to murder… the fashion?
Day 3 @ #LondonFashionWeek ❤ #hildaStyle #viataDeStilist Photo by Nigel Pacquette
A treia zi la Londra este intotdeauna cea mai plina, incepe de la 9 dimineata si se termina undeva pe la 10 seara, avand 12 showuri.
Ziua a fost deschisa de Anya Hindmarch, la care este o placere de fiecare data sa participi, pentru ca setupul este foarte diferit si complex. Nu e doar un simplu catwalk pe care se plimba niste modele. De fiecare data este ceva foarte complicat. De data aceasta a fost improvizat un munte acoperit cu zapada din varful caruia coborau manechinele. Colectia foarte colorata si vesela, in stilul caracteristic.
Preen, maestrul florilor as putea spune. Colectia nu s-a dezis nici de aceasta data de culori, dantele si un aer foarte retro victorian. Foarte british. Am stat si de aceasta data doar in backstage, pentru ca e fascinant sa urmaresti haosul dinaintea unui astfel de show, sa vezi cata munca si cate detalii sunt in spatele fiecarei iesiri pe catwalk. Plus, au mancare buna!
Roland Mouret, aniversand 20 de ani de cariera, a decis sa revina cu showul la Londra, dupa mai bine de 10 ani de prezentari in Paris. Celebra lui rochie galaxy a fost reinterpretata in aceasta colectie si adusa la zi, croiul ei de acum 10 ani fiind depasit.
La Toga a fost si de aceasta data o explozie de culoare. Mi-au placut in mod exceptional manusile din piele lungi pana la umar si accesorizate cu strasuri.
Prezentarea UNIQUE este in top 3 catwalkuri din Londra unde haosul cu invitatii atinge cote maxime. Celalalte 2 showuri sunt Burberry si Christopher Kane. La aceste showuri se inchide strada pe care se desfasoara, se face culoar special pentru invitati si boxe separate pentru fotografi si alti privitori. Nebunie totala. Showul a fost de data aceasta la Tate Modern, in aripa de Vest proaspat construita, locatie perfecta pentru o astfel de prezentare, pentru ca e foarte spatioasa. Showul a fost deschis de manechina Lily Donaldson, din generatia top modelelor de acum 10 ani din care mai faceau parte si Coco Rocha, Jessica Stam sau Lara Stone, iar in primul rand, printre multe alte vedete a fost si cantaretul Will.I.Am.
Peter Piltto a renuntat la locatiile obscure si si-a facut prezentarea la Waldorf Hilton. Partea buna a prezentarilor in hoteluri este ca exista intrari multiple si in cazul nefericit in care nu esti posesor de invitatie, cu putina munca de cercetare poti sa te trezesti exact in spatele liinilor inamice, cautatoare de invitatii. Colectia a fost cred ca cea mai purtabila de pana acum, directie spre care a inceput sa se indrepte cam de acum 2 sezoane.
Mulberry a transformat lavanda, culoarea iernii viitoare, intr-un catwalk imens. Prezentarea a avut loc intr-o piata de peste, exact pe malul Tamisei, si toata piata a fost captusita cu un covor foarte moale si gros in nuanta lavandei. As fi dormit fara probleme pe acel covor, mai ales ca deja ma cam luase si oboseala.
La Temperley am avut din nou acces de backstage cee ace m-a bucurat maxim, o data pentru catering si in al doilea rand pentru ca pot sa vad colectia de aproape. Pot sa pun mana pe materiale, pot sa vad detaliile de cusaturi si mai ales pot sa asist la toata nebunia fara sa am nicio treaba. Doar sa ma uit. Mi se intampla foarte rar asta, pentru ca de obicei fac parte din acea nebunie, indiferent de felul productiei. Din pacate nu am putut sa stau si la show, pentru ca atrebuit sa ajung urgent la Mary Katrantzou unde aveam din nou acces de backstage. Sezonul acesta chiar a fost o binecuvantare de backstageuri, ceea ce nu poate decat sa ma bucure.
Mary Katrantzou a avut cred ca cea mai buna colectie din ultimele sezoane. Absolut superba, and the shoes… OMG the shoes!!! Exact de la regina Victoria ramasi, doar cu 5 cm in plus la tocuri. Cu jumatate de ora inainte de inceperea showului, disperarea era maxima. Se coseau in draci ultimele strasuri si paiete, se lipeau ultimele pietricele pe pantofi, se modificau… modificarile. Mi-as dori sa fac parte o data dintr-o astfel de chipa, dar ce sa vezi, nu stiu sa cos. Mi-a placut in mod exceptional o blana roz, cu niste nasturi din flori. De fapt nu erau nasturi, ci brose. Am vazut eu! dar blana intr-adevar, o superbitate. Neaparat pe shoppinglistul de iarna viitoare, pantofii si blana.
Ziua a fost incheiata de Charlotte Olympia, regina pantofilor. Daca nu reusesti sa pui mana pe o invitatie la showul ei (ceea ce este foarte dificil) trebuie sa faci cumva sa intri, pentru ca merita. Data trecuta a avut un show de cabaret, cu fructe gigant care au dansat pe o scena amplasata in mijlocul spectatorilor care stateau la mese. De data aceasta, povestea a fost total diferita. Plasata in anii 20, showul s-a intitulat “An accessory to murder” si a avut loc intr-un cinema vechi din Mayfair. Oaspetii au fost intampinati de o trupa de dansatori de step, de masini de epoca parcate in fata cinematografului, de ziaristi si politisti, toti costumati exact ca in acea perioada. Inauntru erai servit de hostese care aduceau pungile de popcorn pe tavi atarnate de gat. Prezentarea efectiva a fost de fapt un film de 12 minute, in care o femeie a fost ucisa for a pair of killer heels. Foarte foarte ingenios totul, si din nou, pentru shoppingul de sezonul urmator, pantofii din print de ziar.
Dupa 12 ore de vizionat haine si alergat de la un show la altul, nu imi ramane decat sa ma retrag fara petreceri, la cealalta parte a muncii, sortarea a 2000 de poze si scrierea acestei fituici, care daca nu este foarte coerenta este pentru ca a fost manuita la 4 dimineata. I do apologize for that!
No Comments